Stareţul Tadei de la Vitovnica

 

 

 

-

1.

-
-
-
-

-

2.

-
-
-
-
-

3.

-
-
-
-

-

4.

-
-
-
-

-

5.

-
-
-

-
-

6.

-
-

-
-

graţie

cugetare

dacă ţi se repetă abitir un anume lucru, cel puţin de 10000 de ori, în 100000 de feluri, ajugi să fii convins cel puţin la mai mult decât îndoială de adevărul acelui lucru, chiar dacă au debut, şi în afara lui 10000, cam pe la 5000 ştii la fel de bine că Nu are cum să fie adevărat.

piano

1

2

http://www.youtube.com/thepianoguys#p/c/6CBC61BDA4A1758F/1/aDHxhhB8710

3

-

info: concert Bogdan Ota pe 17 septembrie in Piata Constitutiei,  asa cum se poate citi si aici

-
si se mai poate asculta si in playlistul cesta:

http://www.youtube.com/playlist?list=PL34B808CDF890D9EB

loc unde s-a gasit si piesa “fruntasa”, tocmai asa ca sa mai ascultam smth foarte ok

delfini

1.

 

-

-

-

-

-

2.

-

-

-
-

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

dragă tu

lacrimile rămân la fel în orice limbă
se ascuţesc până se rotunjesc
ca să cadă
dintr-un ochi
ca un sărut în rocadă

-

lacrimile mele, iubite, sărută la fel perna moale
trifoi şi licurici
se pitesc parcă – de le auzi
mai acătării ca buzele visătoare dintr-un castel din urzici

si nuştiu de ce
trifoii se înghesuie acum
la marginea foii

-

scrisori încropindu-se afară de printr-ale urzicilor închisori
trag de urechi seara aceasta
- altfel
obişnuită, banală

-

să mai scriu să mai scriu pe încă o coală?
doar
… lacrimile rămân la fel oricum ar curge
înghiţite de timpul pofticios

“tot mai grăsun tot mai grăsun, drago
de parcă ar fi un balon de zăpadă din burtice de murge”

-

trifoii se-nghesuie drago
se înghesuie
şi-aleargă afară din perna mea arsă
ca şi cum ar şti o foarte absurdă limbă a lor
din verdele lor din verdele lor stoarsă…

-

lacrimile rămân la fel în orice limbă
lacrimile mele rămân la fel
dragă tu

îndopat e timpul aproape de amintire
ca şi cum ne-am fi iubit din ele afară
afară draga mea
afară draga mea
ca şi cum ne-am fi iubit pe cearşafuri de spumă
ori pe o bancă doar subtil visătoare
… într-o veche gară
ca şi cum ne-am fi iubit uscat
undeva
undeva pe unde lacrimile au şi uitat.

-

 

N-ai vrea să fii singur

un fel de culori aprige
… dând din coadă sub cruce
iluzii răsfirate de nuştiuunde
cu apă din ochi aspră, falsă,
nesărată
dansând ca vântul, ca gândul
prin capricioasele unde…

-

un fel de culori certate prin Miel
să se spargă orbiri ca nişte platoşe de oţel

-

un fel de nuştiuce
urmărindu-mă dinapoi, dinainte,
să îmi crească iar dinte de lapte,
măseauă de minte

-

urma drumului meu s-a lipit
ca toate urmele
e un fel de drum de pădure
şi mult, mult mai sus e blândul Iisus
dă-mi hrană! o, Tu, Miel şi Taină
ca să păşesc zâmbitoare

-

ştiind că există pe undeva neînţelesul Tău drum
pe lângă mure, brânduşe
ce-au lăsat în urmă înfricoşaţi mărăcini
şi învinşii spini
Tu nu mă lăsa, Doamne!

-

şapte zile sunt eu
şi mult, mult mai sus e blândul Iisus
un fel de naştere înainte de timp hotărâtă
din Duh Dumnezeu

-

şi mult, mult mai sus
neatinsele Taine
ce nu spun despre ele nimică
… doar să laşi bunătatea şi mila să-ţi picure
dinspre Treime, dinspre Neînţelesele Necuprinderi
pe umeri, pe haine, pe ochi neştiutori
tocmai pentru că astfel fu lăsat omul –  să cadă
de atât de multe ori şi aprig
pe un tărâm numit păcat…

-

şi când eşti aşa de simplu trecut
orbirea e-nfrântă
cu o neînţeleasă taină dinspre Ceruri răsfrântă

-

limpezi taine…

-

aşa limpezi de nimeni de-aici nu le ştie
… trec anotimpuri
n-ai vrea să fii singur!

-

n-ai cum! nici nu eşti!
nu te lasă neînţelesele taine
chiar de sunt, dragele, alt univers, alte ferestre

-

… şi cum mai trec anotimpuri
nu ai vrea să fii singur…

-

29.03.2011