daca răsăritul se va strecura
înfiorând goblenul bunicii
astfel încât
toţi trandafirii de pe pânză
să îmbobocească
rupând-o
aşa cu ochii împăienjeniţi
ea nu ar reuşi
să zărească victoria
doar parfumul
înmiresmând calea dintre ea şi edenul visat
ar culca-o pe pânză
i-ar închide ochii spre poezia luminilor
şi poate atunci îngeri
ca nişte
rândunele albe
într-o atât de copleşitoare blândeţe
o vor acoperi
şi metafora cu pene se va scrie din nou printre corole
îmbrăţişându-le
tremurând trandafirii
să se scuture în răsărit
tremurând îngerii
să se scuture în răsărit
tremurând mâinile poetului
pe cerul în răsărit
să mâzgălească infidel
poemul lui buni
îmbrăţişând-o.
