adio sânul mamei mele aforism sculptat în scorţişoară
am crescut mai mare decât genunchiul zambilei
care împunge primăvara asta pământul
adio piciorul tatălui meu de care mă agăţam să
nu ameţesc când priveam cerul şi
mai ales bunică adio
m-ai tors tu buni din fir de lână moale şi uite
că lui îi e cald când îmi atinge gândurile
subţiri în ghergheful degetelor sale
ţie
bătrâna mea bună ţi s-au plecat toate
firele albe ale lunii şi ai albit şi tu
acum plec
sunt singura care încondeiază spre doi
frunzele templului meu sub care
mă voi ascunde împreună cu el
şi buni
uite răsăritul din mine
plecându-şi săgeţile tinere să le mângâi
pentru ultima dată.
