mă trezesc în geamăt de tine
din carnea unghiilor
printre degetele mele urcând
în raze lucide
spre palmele răsăritului anemonă sângelui tău
mă cutremur în rotunjimea visului
ridicat
ca un stindard de pace în ţintirimul elefanţilor albi
să ne-mbătam de noi amândoi
aruncând sângele nostru
muşcatelor
din fereastra unei case albe cu vedere la ocean
până dincolo de valuri de cer de terra de lună de soare de univers
să zdrobim în lilieci sarcofagele morţii
copleşiţi de lumină
ca nişte îngeri fără aripi fără sabie fără destin
încălecând bidivii pe culorile curcubeului
sub sânii mei hulubi
să te-nfiori în curbele cărnii
să te zbaţi
în zodia cancerului deopotrivă sclav şi stăpân
să mă priveşti cum cad ca o redută
vorbelor tale
pătrunzând ca bombe de heliu
prin lună până în zidul chinezesc
printre şine trosnind, şuierând, sub un tren de lumină
şi pereţi curgând de înţelepciunea Vedelor
până în venele deschise ale eroilor
care se întorc acasă pe scut
sub flăcările şi tunetele războiului numit dragoste
să zdrobim
parasolare paratrăsnete paraconcepte
şi aştri de aur masiv
să topească un cer în muguri de floare de colţ.
