dansează cu mine pana la sfârşitul dragostei
îmi spuneai
senin
în înserare
şi îmi aduceam aminte
că sunt un
pârâu
şi că în apele mele
se oglindesc noaptea stelele toate
alunecând în râu
pământului
cu unde
însângerate-n lumină
adunam amintirea stelelor
şi le spuneam
să rămână
crudă
noaptea îşi aduna faldurile într-o titanică
grabă
le îndesa într-un cufăr
şi se aşeza din nou în palma ta
cu stelele toate
îndurerată
spre ziuă
mă trezeam din vis iarăşi om
cu degetele izvoare
numai moartea îmi aluneca după urechi
ca o şuviţă rebelă
şi uitam
că ţi-am fost apă stelelor tale
aşa
moare şi renaşte dragostea
unui pârâu
în fiecare zi.
