atâtea îmbrăţişări posibile mă aşteaptă
poate
pe undeva
dincolo de pulsul acestei secunde
din vârsta lui astăzi
-
… parca ai fi aici
nefiind totuşi
dincolo de pulsul acestei secunde
din vârsta lui astăzi
-
e ca şi cum
s-ar mai păstra încă
îmbibat in lemn
prin şervetele fluturânde odată cu ceva note muzicale
o atingere prea demult pierduta
-
cântăresc greu aceste tăceri
uneori
ştii…
e ca şi cum celule corpului meu ar fi plumburii…
-
doar uneori
in rest
mă răpesc atâtea spaţii atrăgătoare
ca nişte rochii grele rotinde pe muzici fără pretenţii
întrebându-mă
doar când parca aş şti
că secundele mele n-ar fi plumburii
că celulele sărutului meu ar fi un zâmbet aranjat firesc
-
de ce te iubesc
iubite iubitule
de ce te iubesc
ne-înţeles de firesc…
