un pic mai jos de genunchi
lângă plâns
un glas stâns
ca un fel de tăcere a lebedelor
o trecere mustrată de viaţă
chinuindu-mă cu atâtea culori mici
pe care
de altfel
le-am mai trecut oarecum
doar printre parfum leneş
odihnindu-se lângă mine
parcă ar durea fără să doară
-
atâtea surprize ale secundei de care mă bufnesc
râzând obosita
defel serioasa
refugiindu-mă iarăşi lângă copilărie
urând-o
urându-i îmbrăţişarea cu dorul
-
un pic mai sus de genunchi
cu ziua de mâine urlând să se nască femeie
nerăbdătoare
furibundă
ascunsă într-un fel de ecou bizar
într-un fel de parfum
cu timp trecând pe sub vreo bancă moale de atâtea sărutări
un pic mai sus de genunchi
sunt totuşi moale
când ţin ochii închişi
şi timpul trece uşor
valsat de nu îmi mai pasa ce.
-
-
-
18 aprilie 2011
scrii frumos ..!!!!!