-

1.

-
-
-
-

-

2.

-
-
-
-
-

3.

-
-
-
-

-

4.

-
-
-
-

-

5.

-
-
-

-
-

6.

-
-

-
-

2

http://www.youtube.com/thepianoguys#p/c/6CBC61BDA4A1758F/1/aDHxhhB8710

3

-

info: concert Bogdan Ota pe 17 septembrie in Piata Constitutiei,  asa cum se poate citi si aici

-
si se mai poate asculta si in playlistul cesta:

http://www.youtube.com/playlist?list=PL34B808CDF890D9EB

loc unde s-a gasit si piesa “fruntasa”, tocmai asa ca sa mai ascultam smth foarte ok

-

-

-

-

-

2.

-

-

-
-

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

-

lacrimile mele, iubite, sărută la fel perna moale
trifoi şi licurici
se pitesc parcă – de le auzi
mai acătării ca buzele visătoare dintr-un castel din urzici

si nuştiu de ce
trifoii se înghesuie acum
la marginea foii

-

scrisori încropindu-se afară de printr-ale urzicilor închisori
trag de urechi seara aceasta
- altfel
obişnuită, banală

-

să mai scriu să mai scriu pe încă o coală?
doar
… lacrimile rămân la fel oricum ar curge
înghiţite de timpul pofticios

“tot mai grăsun tot mai grăsun, drago
de parcă ar fi un balon de zăpadă din burtice de murge”

-

trifoii se-nghesuie drago
se înghesuie
şi-aleargă afară din perna mea arsă
ca şi cum ar şti o foarte absurdă limbă a lor
din verdele lor din verdele lor stoarsă…

-

lacrimile rămân la fel în orice limbă
lacrimile mele rămân la fel
dragă tu

îndopat e timpul aproape de amintire
ca şi cum ne-am fi iubit din ele afară
afară draga mea
afară draga mea
ca şi cum ne-am fi iubit pe cearşafuri de spumă
ori pe o bancă doar subtil visătoare
… într-o veche gară
ca şi cum ne-am fi iubit uscat
undeva
undeva pe unde lacrimile au şi uitat.

-

-

un fel de culori certate prin Miel
să se spargă orbiri ca nişte platoşe de oţel

-

un fel de nuştiuce
urmărindu-mă dinapoi, dinainte,
să îmi crească iar dinte de lapte,
măseauă de minte

-

urma drumului meu s-a lipit
ca toate urmele
e un fel de drum de pădure
şi mult, mult mai sus e blândul Iisus
dă-mi hrană! o, Tu, Miel şi Taină
ca să păşesc zâmbitoare

-

ştiind că există pe undeva neînţelesul Tău drum
pe lângă mure, brânduşe
ce-au lăsat în urmă înfricoşaţi mărăcini
şi învinşii spini
Tu nu mă lăsa, Doamne!

-

şapte zile sunt eu
şi mult, mult mai sus e blândul Iisus
un fel de naştere înainte de timp hotărâtă
din Duh Dumnezeu

-

şi mult, mult mai sus
neatinsele Taine
ce nu spun despre ele nimică
… doar să laşi bunătatea şi mila să-ţi picure
dinspre Treime, dinspre Neînţelesele Necuprinderi
pe umeri, pe haine, pe ochi neştiutori
tocmai pentru că astfel fu lăsat omul –  să cadă
de atât de multe ori şi aprig
pe un tărâm numit păcat…

-

şi când eşti aşa de simplu trecut
orbirea e-nfrântă
cu o neînţeleasă taină dinspre Ceruri răsfrântă

-

limpezi taine…

-

aşa limpezi de nimeni de-aici nu le ştie
… trec anotimpuri
n-ai vrea să fii singur!

-

n-ai cum! nici nu eşti!
nu te lasă neînţelesele taine
chiar de sunt, dragele, alt univers, alte ferestre

-

… şi cum mai trec anotimpuri
nu ai vrea să fii singur…

-

29.03.2011