Eu şi Iris

atins de lirica ploii ţin acum pe degetul mic irisul ultim nectarina sfârşitului adoarme târziu suspinând când o gust de pe buze aşa sunt eu, aşa este ea… dimineaţa Irisul e cel mai intangibil mister. l-am ghicit însă demult iris e o fecioară de apă răpită de zei în ochii muritorilor ea se piteşte uneori [...]

Citeşte articolul complet »

Acrostih (Dragoste)

Dorinţa de lumină îşi naşte diademe Răsare un luceafăr în ora cea hazlie Aşa de trist o scoică n-a încetat să-l cheme Goleşte-i dânsei perla în marea fumurie O rază-a veşniciei spre stele să se-ntindă Sirenele copile din foc să sar-afară Timide stele-n colţuri pământul să îl prindă E ora nebuniei, acum, ca-ntâia oară

Citeşte articolul complet »

Boabe de imaterial

inflamat în combustie de floare artificială aşa e urcuş-coborâşul meu drămuit libertate, oare există Phoenix? in ochiul căii lactee ar fi iradiat primăveri atunci, ca şi acum, o perpetuă întrebare. poezia înaripată ar fi ajuns până aici o artificială trecere a ei prin cosmosul eliptic de îngeri mi-ar fi salvat necredinţa absorbindu-mi veninul mortal ce [...]

Citeşte articolul complet »

Acrostih [Iubire]

Incandescent ca visul ce-un univers atinge Un bob din basmul cosmic aşa senin să cadă Bătrâna simfonie e scrisă azi cu sânge Incandescent ca visul ce-un univers atinge Rămâne să suspine şi-apoi în vid se frânge Eternităţii clipei cu zbateri de cascadă.

Citeşte articolul complet »

Acrostih [dragoste]

Dorit, firul de aur creează diademe Răsare din Luceafăr în ora prea târzie Abisuri fermecate n-au încetat să-l cheme Grăind din umbră moale spre raza-i purpurie… O blândă veşnicie luminilor să-ntindă Sau harfe să alinte substanţa cea primară Trăiri de supernovă, pulsând, să se cuprindă E cosmosul în lacrimi, acum, ca-ntâia oară.

Citeşte articolul complet »