„E ca și cum s-ar învârti fereastra
ce ar cuprinde ochiul unei stele
deschis spre universuri paralele
ca florile să umezească glastra.
E ca și cum de dincolo de lume
o sete (cred verzuie) ne-ar chema
pupila stelei de-a o traversa
prin noaptea ca blănița unei pume.
E ca și cum pitici ar șușoti
că dincolo de-oranj e o culoare
ce poate doar cu foarte greu transpare,
precum surâsul unei jucării…”

Așa îmi spuse Ella, fermecată
de-un gând ciudat, iar eu mă minunam
când mii de fluturi ne intrau pe geam
frumoși ca și o ploaie colorată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s