en passant

Aș fi vrut să îmi spui ceva despre templul ăla negru în care ne-am
ascuns, astă seară, să căutăm ierburi

despre noaptea aia in care ne-am închis, amândoi, ca sa facem dragoste

en passant, timpul nu iartă
e un mănuchi de frică
nu iartă

știu
desigur, tu iubești acum cu un alt trup, cu un alt fel de inimă

nu îți mai recunosc umbletul, nu îți mai recunosc poarta aia a ta foarte drăguță
pe care am așezat, florile roșii, curgătoare, ca sa intre
prin gaura cheii, puțină lumină

iubește o alta hăinuță, îți spune copila din mine, iubește un alt
trup de femeie

pe mine m-a luat așa o foame de ducă

Aforisme tomnatice

1.
Este simplu să fii fericit, este o mare fericire să rămâi în simplitate.

2.
Simplul fapt de a fi fericit, îți așază mierea în inimă. A fi fericit, vine când și cum nici nu te aștepți.

3.
Dacă norocul te ocolește, fă bine de ocolește și tu ceea ce te împiedică să ajungi la el.

4.
Când în casa ta este întuneric, cheamă înăuntru stelele.

lângă un ceainic călduţ

Am scris aşadar
am cules dintr-o faşă cărbunele
încet
altfel, cred, arde…

o pălărie desigur domnule Î
paşaport pentru q, pentru k,
lui n i-a mai crescut un picior
ce mutant!

frumoasa ă poartă pe cap coşul cu mure
detest cobra din s dar o scriu

mă ascund în oliva lui o
stau sub f ca sub o salcie

nu-i nimic
desenez
pentru desene cretă roşie
câteva castane pe post de pietre megalitice
doar vrem să fim sobri
nu-i aşa

scrisoarea e gata
am iscălit desigur cu peniţa desprinsă din mur
nedefinitele peceţi de ulei le-am aşezat alături
e scris pecetluit am şi iscălit
o cât se poate de concretă misivă
ploaia o va şterge în curând
foarte curând
aşa cred
e bine ori trebuia să o învelesc în nişte pulbere fină de scorţişoară?

iar tu, Endymion
de ce dormi între mimoze şi scări?
oamenii scriu despre ploi
despre urmele lăsate de fluturi prin ploaie
hei, să nu dormi
auzi
să mă cauţi
balsamul atinge-un păianjen
crâmpeie de licuri în noapte
stele cu flamura arsă
tu dormi
de ce dormi?
fă doar cei câţiva paşi
şi ai să vezi ce peniţă de aur eşti
găsi-vei desigur mentă, pietricele de râu
o piersică
mulţi nasturi desigur
până când,
în cele din urmă,
prea-sfielnic, lângă un ceainic călduţ
aşa îţi vei începe scrisoarea.

însemn

vreau să respir
așa după cum și laurul este trimis către lumina aia
portocalie de pe fruntea celui ce
plânge

cam asta vreau să fac eu, sincer, te las să
intri acolo (doar cu atenție, și cu pași foarte mici, cumpătați)
adică
pe
ușa aceea pe care nicio cheie nu a
deschis-o vreodată

animus târziu și rece până la iarnă/ animus de iarnă dar
jur
o să îți arăt cheia
o să îți așez în cale globuri verzi, cu păduri de cedri și cu cehi
scunzi ca și pietrele negre, cu scăpărători și lanțuri de flori

și într-unul din amnarele alea micuțe
acolo
o să găseşti sufletul meu.