open-book-on-top-of-pile-of-books

sursa foto:  www.booksonmyshelf.com

*

Osho este unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali pe care i-a dat India, deopotrivă apreciat şi controversat. El nu aparţine niciunei dogme religioase, în particular, cum însuşi mărturiseşte: „Vă rog să nu-mi legaţi învăţătura de vreo religie a trecutului.”

*

Mai multe despre viata si opera lui puteti citi aici. Această pagină se vrea un colţişor care să vă trezească interesul de a afla mai multe din crezurile şi învăţăturile celui care obţinea prima iluminare (samadhi) în 1953, la 21 de ani, cel care a adunat un număr impresionant de discipoli şi a obţinut o notorietate de invidiat în întreaga lume.

*

Din învățăturile lui Osho:

*

Lotusul este unul dintre cele mai miraculoase fenomene ale existentei; de aceea, in Orient, el a fost considerat de mii de ani simbolul transformarii spirituale.

*

De ce lotusul?  Deoarece aceasta floare are o semnificatie cu un simbolism puternic: el creste in noroi. Este simbolul transformarii, al metamorfozei. Noroiul este murdar, miroase ingrozitor. Lotusul are un parfum minunat, dar se naste din noroiul pestilential.

*

In mod similar, viata obisnuita este precum noroiul, dar ascunde posibilitatea de a deveni un lotus. Noroiul poate fi transformat, iar noi putem deveni un lotus. Mania poate fi transformata, devenind compasiune. Ura poate fi transformata, devenind iubire. Orice calitate negativa poate fi transformata. Mintea zgomotoasa poate fi golita si trasnsformata, devenind o muzica celesta.

*

*

Această scurtă viaţă pe care o aveţi poate fi transformată într-un paradis. Această mică planetă este floarea de lotus a paradisului.

*

Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.

*

Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.

*

Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată.

*

Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi – aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.

*

Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.

*

Facem cu toţii parte din aceeaşi existenţă. Indiferent pe cine răneşti, în cele din urmă te răneşti pe tine însuţi. Poate că acum nu îţi dai seama de acest lucru, însă într-o bună zi vei înţelege şi îţi vei spune: „Dumnezeule! Acest lucru mi l-am făcut cu mâna mea.” Ai rănit pe cineva, crezând că este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existenţa este una singură, este o unitate cosmică. Din această înţelegere se iveşte non-violenţa.

*

În momentul în care simţi că nu mai eşti dependent de nimeni, în fiinţă ţi se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate şi tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeşti. Din contră, vei cunoaşte pentru prima dată o nouă dimenisune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte, şi care se apropie mai degrabă de prietenie pură.

*

Renunţă la mintea care gândeşte în proză; trezeşte alt gen de minte care gândeşte poetic. Lasă-ţi deoparte priceperea la silogisme; cântecul lasă-l să-ţi fie mod de viaţă. Treci de la intelect la intuiţie, de la cap la inimă, pentru că inima e mai aproape de mistere.

*

Nicio fiinţă umană nu este o insulă. Trebuie să vă amintiţi mereu acest lucru, deoarece el reprezintă unul din adevărurile fundamentale ale vieţii. Insist asupra acestui fapt, deoarece există mereu tendinţa de a-l uita. Facem cu toţii parte din aceeaşi energie a vieţii, din aceeaşi existenţă oceanică. Şi tocmai datorită faptului că rădăcinile noastre sunt ancorate în aceeaşi unitate, este posibilă iubirea. Dacă nu am fi o singură unitate, iubirea nu ar fi nicidecum posibilă.

*

Intuiţia este trandafirul mistic care te va conduce la extazul suprem şi la viaţa nemuritoare.

*

Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, şi nu există nici persoane egale între ele. Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberaţie. Nu toţi oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Însă aceasta nu înseamnă că Rabindranath Tagore este superior pentru că nu poţi fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred că fiecare reprezintă o manifestare unică. Trebuie deci să renunţăm la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate şi inegalitate şi să le înlocuim cu ideea nouă de unicitate. Într-adevăr, fiecare individ este unic. Priveşte doar cu mai multă iubire şi vei vedea că fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu îl mai are nimeni altcineva.

*

Iubirea este un subprodus al spiritului meditativ. Ea nu este legata de sex, ci de dhyana – meditaţie. Cu cât pătrundeţi mai mult în tacere, cu atât mai mult vă veţi simţi în armonie cu voi înşivă, cu atât mai mult veţi avea o senzaţie de realizare şi de prezenţă a unei noi expresii a fiinţei voastre. Începeţi să iubiţi. Nu o anumită persoană – acest lucru se poate întâmpla, dar e cu totul altceva – începeţi să iubiţi. Şi această iubire devine pentru voi un mod de viaţă. Ea nu se transformă niciodată în repulsie, pentru că este mai presus de atracţie.

*

Iisus a făcut ce îi şoptea inima, dar ce fac creştinii acum nu e ce le şopteşte inima. Ei imită, iar în clipa în care imiţi insulţi umanitatea, îl insulţi pe Dumnezeu. Nu imita niciodată, fii întodeauna original. Nu fi o copie la indigo. Însă în toată lumea nu vezi decât copii la indigo.

*

Transformă lumescul în sacru. Transformă acest ţărm în ţărmul celălalt, transformă pământul în paradis.

*

Oamenii de artă, a căror sensibilitate răsare din inimă – pictorii, poeţii, muzicienii, dansatorii, actorii – sunt cei iraţionali. Ei sunt creatori de mari frumuseţi, dar total neadecvaţi într-o societate rânduită de cap. Societatea îi consideră pe artişti aproape nişte paria, puţin nebuni, un gen de oameni săriţi de pe fix. Nimeni nu vrea ca odrasla lui să se facă muzician, sau pictor, sau dansator. Toţi vor ca fiii sau fiicele lor să fie doctori, ingineri, economişti, oameni de ştiinţă, pentru că aceste profesii rentează. Pictura, poezia, dansul sunt periculoase, riscante, pentru că cel care le practică ar putea sfârşi ca cerşetor pe stradă, cântând la flaut.

*

În momentele de iubire profundă, oamenii respiră la unison. Atunci când se urăsc, respiraţiile lor sunt cât se poate de diferite.

*
*

sursa: corinacretu.wordpress.com; citatepedia.ro

Anunțuri

Un gând despre “Osho

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s